Wall-Street: Veti construi la Constanta un centru multifunctional de ingrijire pentru copii. De ce era nevoie de un astfel de proiect?

Edmond McLoughney: Am lucrat cu autoritatile guvernamentale de mai multi ani pentru a promova o noua abordare a dezvoltarii timpurii a copiilor. Creierul si intelectul copiilor se dezvolta in cea mai mare parte in primii trei ani de viata. Studiile din intreaga lume arata ca acei copii care trec printr-un program bun de dezvoltare timpurie se vor descurca mult mai bine la scoala, vor fi mai performanti la locul de munca si se vor descurca mai bine in viata, in general.

Ideea este sa avem astfel de centre multifunctionale, unde copiii se afla in centrul activitatilor si au profesori si personal bine pregatiti, au suportul personalului medical, consultanta pe nutritie, servicii de protectie a copilului. Ne dorim sa includem in program copii din familii afectate de excluziune sociala.

Promovam aceste centre multiculturale de cativa ani, avem deocamdata 11 in intreaga tara. Acesta va fi primul din Constanta. Ideea este ca fiecare judet sa aiba cel putin un astfel de centru care sa serveasca ca model si sa atraga investitii atat din partea guvernului, cat si a corporatiilor. Acesta va deveni pana la urma modul general de a face lucrurile in Romania.

Wall-Street: Care e suma de care e nevoie pentru deschiderea unui astfel de centru?

Edmond McLoughney: Investitia initiala este de obicei de circa 20.000 de dolari, adica 50-60.000 de lei. Dar odata facuta investitia initiala in mobilier, echipamente si provizii, bineinteles costurile de mentenanta sunt mai scazute.

Wall-Street: Cand va propuneti sa definitivati centrele de zi pentru fiecare judet?

Edmond McLoughney: Suntem conditionati de posibilitatile de fundraising. Si muncim foarte mult si la alte proiecte: Un program mare la acest moment este “Viitorul incepe la scoala”, o campanie prin care alegem comunitatile din tara cu cele mai mari rate de abandon scolar si lucram in aceste comunitati pentru a-i aduce pe copii la scoala. Am inceput in anul scolar trecut, 2010-2011, cu 38 de comunitati din toata tara. Tocmai am primit rezultatele, care arata ca rata de abandon scolar s-a redus cu circa 60%. Vom extinde programul pentru alte o suta de comunitati anul viitor, acum le selectam. Lucram cu Ministerul Educatiei, cu Institutul de Stiinte ale Educatiei, cu inspectoratele scolare judetene si asa mai departe. Si in acest caz speram sa obtinem o masa critica si sa cream un impuls astfel incat aceasta metodologie sa poata fi folosita la nivel larg pentru a-i aduce pe copii in scoala. Pentru ca estimam ca 400.000 de copii din ciclul primar nu merg la scoala.

Wall-Street: Aveti, de asemenea, programul care vrea sa restrictioneze publicitatea la laptele praf pentru sugari.

Edmond McLoughney: “Spitalele prietenoase pentru copii” sunt un proiect prin care promovam alaptarea naturala. Recomandarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii si a UNICEF la nivel global sunt ca copiii sa fie hraniti exclusiv cu laptele mamei pana cand implinesc 6 luni.

Wall-Street: Se va schimba legea privitoare la promovarea laptelui praf?

Edmond McLoughney: Da, am avut o intalnire la Ministerul Sanatatii si ei sustin aceasta initiativa, care trece prin Senat in acest moment. Anticipam opozitie deoarece producatorii de lapte praf pentru copii nu sunt foarte incantati, chiar daca au semnat voluntar acest cod de marketing. Scopul e ca producatorii sa respecte un anumit cod de practici etice in publicitate si in marketing si sa inceteze sa ofere mostre gratuite in spitale. Rata de alaptare exclusiva in Romania e destul de scazuta, circa 12,5%. Ne dorim ca spitalele de maternitate sa le sustina pe mame prin training si educatie, despre asta e vorba in cazul spitalelor prietenoase cu copiii.

Wall-Street: Aceste spitale care au devenit prietenoase cu copiii – cum le monitorizati mai apoi?

Edmond McLoughney: Exista un comitet de monitorizare care face cate o evaluare la fiecare doi ani pentru a se asigura ca standardele au fost pastrate. In caz contrar, spitalului i se retrage certificarea. Au existat cateva spitale care au fost evaluate in ultimele luni si si-au pierdut certificatul, asa ca incearca din nou.

Wall-Street: Veti lansa curand o campanie impotriva malariei.

Edmond McLoughney: Este o campanie de strangere de fonduri. Nu exista malarie in Romania, dar malaria este probabil cel mai mare ucigas de copii, la nivel global. Este concentrata mai ales in regiunea subsahariana a Africii. Una din cele mai afectate tari e Angola, tara pe care am ales-o ca destinatie pentru a strange fonduri din Romania. Am facut un parteneriat cu Realitatea TV. Ei au fost acolo in urma cu cateva saptamani, au filmat, au facut interviuri, au cunoscut familiile, mamele, copiii, asistentii. Ideea este sa-i ajutam pe cei de la UNICEF Angola, care lucreaza cu Ministerul Sanatatii de acolo, cu ONG-uri pentru a reduce rata de deces cauzata de malarie.

Strategia principala acum este legata de niste plase tratate cu insecticid pe care ei le agata in jurul paturilor. Cele mai multe familii sarace nu isi permit sa cumpere astfel de plase. In Angola am lucrat si eu pentru trei ani si ambii mei copii, care erau mici atunci, s-au imbolnavit de malarie. Sunt mari acum, sunt bine, dar a fost foarte infricosator la acel moment, au fost incredibil de bolnavi. Cea mai rea forma a malariei e malaria cerebrala.

Wall-Street: In ce masura credeti ca romanii vor raspunde la aceasta campanie, avand in vedere ca sunt destul de multe probleme si aici?

Edmond McLoughney: In trecut, romanii au raspuns foarte bine in cazul dezastrelor naturale, cum a fost cutremurul din Haiti anul trecut, unde am avut o rata de raspuns foarte buna la apelul de strangere de fonduri. La fel, in urma cu cativa ani cand a fost tsunamiul, iar drama a mii de oameni era atat de vizibila. Pe de alta parte, malaria este o problema constanta si nu poti arata case distruse si oameni salvati de sub daramaturi, lucruri care emotioneaza.

Am facut o campanie in Romania in urma cu cativa ani pentru Bangladesh impotriva bolilor care provoaca diaree – de asemenea o mare problema, care ucide copii. Cred ca am strans in jur de 250.000 de dolari. Ne-ar placea sa adunam la fel de mult si pentru campania impotriva malariei. Dar, in mod evident, oamenii nu mai au la fel de multi bani acum ca in urma cu cativa ani.

Wall-Street: Ar trebui ca Romania sa se transforme dintr-o tara destinatie pentru fonduri intr-una donatoare?

Citeste si:

Edmond McLoughney: Da. Una din discutiile legate de aderarea la Uniunea Europeana a fost ca Romania ar trebui sa devina o tara donatoare. Exista un buget pentru ceea ce numim “overseas development assistance”. Din nou, si aici am fost afectati de masurile de austeritate si taierile de bugete. Romania are cateva tari prioritare carora le ofera asistenta: Republica Moldova, Georgia si Serbia.

Wall-Street: De la nivel global, in UNICEF, este Romania vazuta in continuare ca o tara care are nevoie de fonduri?

Edmond McLoughney: In acest moment, da. Deoarece din cauza recesiunii, evidentele arata ca situatia copiilor a devenit mai proasta. Saracia a crescut, abandonul scolar a crescut si vedem de asemenea ca exista mai multa presiune pentru serviciile de protectie sociala, care preiau tot mai multi copii, pe care parintii nu sunt in stare sa-i creasca.

Wall-Street: Este neobisnuit ca un membru UE cum este Romania sa aiba nevoie de fonduri impotriva saraciei?

Edmond McLoughney: Stiti si dvs. ca aveti toate aceste fonduri structurale, miliarde, si tara acceseaza o proportie foarte mica din ele. Exista o ingrijorare in cele mai inalte cercuri politice in legatura cu nivelul scazut al absorbtiei de fonduri de catre Romania. Unul din lucrurile pe care le-ar putea face UNICEF este sa lucreze impreuna cu autoritatile locale si cu ONG-uri pentru a incerca sa acceseze aceste fonduri. Putem oferi consultanta tehnica, strategica, in management de programe si asa mai departe. Nu am folosi noi insine fondurile, dar i-am putea ajuta pe altii sa le foloseasca asa cum trebuie, in folosul copiilor.

Wall-Street: Am vorbit in ultima perioada cu niste ONGuri internationale, care imi spuneau ca filiala romaneasca incepe sa primeasca mai putini bani de la centru, unde se asteapta ca ONGul local sa stranga bani singur pentru a-si acoperi problemele locale si a dona catre tarile mai sarace. Se intampla asta si in cazul UNICEF?

Edmond McLoughney: UNICEF este o organizatie a ONU si primim o finantare de baza. Nu e foarte mult, de obicei trebuie sa strangem singuri fondurile pentru programe. Dar putem aduce bani si din strainatate. Exista Comitetele Nationale UNICEF, al caror scop este de a strange bani din tarile mai bogate. Asa ca primim mult de la Comitetul National UNICEF din Marea Britanie si de la cel din Germania, de exemplu. Dar incercam si sa strangem fondurile la nivel local. Este cazul evenimentului de la Constanta.

Incercam de asemenea sa formam “pledge donors”, oameni care sa obliga sa plateasca o anumita suma in fiecare luna, un sistem care e inca in fasa in Romania. Dar in tarile mai bogate, Comitetele Nationale UNICEF strang cea mai mare parte din bani de la astfel de pledge donors. Oameni care, prin banca, platesc in fiecare luna de la 1 euro pana la 100 de euro sau 1000, oricat. Astfel poti prevedea ce va urma. In acest moment, incercam sa construim o baza de fundraising in Romania, dar mai ales acum, in recesiune, nu e usor. Avem si aceste evenimente, teledonuri, dar castigurile obtinute din ele au scazut. Am facut unul recent cu TVR pentru copii cu dizabilitati si cred ca am obtinut in jur de 60.000 de euro. In 2006-2007, cand am facut un teledon am castigat mult mai mult, de cinci-sase ori mai mult de atat.

Wall-Street: Cati pledge donors aveti acum in Romania?

Edmond McLoughney: In acest moment cred ca avem in jur de 500. Avem nevoie de multe mii. Nici in cazul evenimentelor de fundraising corporate, rezultatele nu sunt la fel de bune ca inainte. Daca economia va incepe sa creasca va fi mai bine.

Wall-Street: Cum vedeti societatea civila din Romania?

Edmond McLoughney: E inca foarte mult intr-un stadiu de evolutie, cred ca organizatiile societatii civile au multe probleme in acest moment in obtinerea de fonduri, multe s-au inchis, din ce am auzit. Inainte de aderarea la UE parea mult mai usor sa obtii fonduri Phare si asa mai departe. Dar acum fondurile structurale sunt mult mai dificil de obtinut, se dau prin rambursare si multe organizatii nu au banii la inceput.
Din nou, daca ar fi deblocate fondurile structurale, daca s-ar schimba regulile si ar deveni mai usor de accesat, fara rambursare, cred ca ar fi o mare diferenta.

Wall-Street: Ce fonduri anuale are UNICEF Romania?

Edmond McLoughney: Fondurile totale anul trecut au fost de aproximativ 3 milioane de dolari. Cred ca anul acesta va fi putin mai mult. Nu e o suma imensa, e modesta, dar incercam sa folosim banii pentru a crea un efect de parghie. De exemplu, folosind banii pentru aceste centre multifunctionale, sa spunem acesta este modelul, acestea sunt rezultatele, va putem ajuta sa dezvoltati o strategie nationala pentru a face asta peste tot, pentru a oferi acces tuturor copiilor. La fel si cu campania impotriva abandonului scolar, incercam sa cream un impuls astfel incat sa para potrivit din punct de vedere politic sa aloci bani si resurse pentru a pastra o rata buna de frecventare a scolii.