“Iancu este unul dintre foarte putinii designeri tineri pe care am acceptat sa-i angajez in Brandient. Mi-a placut din primul moment inteligenta sa si calmul atipic pentru un om tanar, si mai atipic pentru un designer tanar”, scrie Aneta Bogdan, managing partner al agentiei de branding Brandient, pe pagina de Facebook a companiei, intr-un text care anunta plecarea designerului Iancu Barbarasa la Londra. In Marea Britanie sunt deja 232.000 de designeri, carora li se va alatura si fostul angajat al Brandient.

Decizia de a pleca a fost in primul rand una personala, povesteste Iancu Barbarasa, pentru Wall-Street. “Abia in al doilea rand a fost o decizie profesionala, lucrand deja pentru cei mai buni in branding si design din Romania, Brandient. Cred insa ca pentru maturizare e nevoie si de o expunere la un mediu social foarte diferit”. Un mediu in care designerul spera sa scape de lipsa de respect fata de munca, in general, si mai ales de ignoranta publicului larg fata de meseria sa.

Dorinta de a evolua profesional intr-una din tarile unde se nasc lucrarile prezentate pe post de exemplu in agentiile romanesti, parasirea unei societati sau a unei companii care au dezamagit sau pur si simplu nevoia de nou ii trimite pe multi dintre comunicatorii romani peste granite. Randurile publicitarilor care de ani buni ne descriu viata in agentiile din strainatate (precum Mihai Coliban, director de creatie la BBDO Moscova, sau Mihai Botarel, copywriter la DDB Dusseldorf), se ingroasa cu nume noi, pregatite de plecare.

Problemele nu dispar dincolo de hotare, dar sunt rezolvate intr-o mentalitate diferita, explica Mihnea Gheorghiu, care din ianuarie anul acesta este copywriter la agentia Young & Rubicam din New York. A lucrat un an si jumatate in Romania, la Leo Burnett. “Am crescut respectand o gramada de agentii din afara si nu intelegeam cum de aia reusesc sa scoata toate reclamele alea tari care ne erau mereu date ca exemplu. Deci m-au facut curios: ce au aia si n-avem noi, ce potiune magica beau ei si noi nu o putem avea”.

Pentru ca ar fi fost dificil sa plece cu un portofoliu facut in Romania si fara relatii la o agentie din afara, s-a inscris mai intai la Miami Ad School, una din cele mai renumite scoli de reclama din lume. A facut un an cursuri la Hamburg, iar apoi a plecat in internshipuri la Paris, Londra si New York. A ajuns la Y&R New York, unde urma sa se intoarca dupa absolvirea scolii. Dar apoi a venit criza, iar cei de la Y&R nu mai aveau voie sa angajeze nici o femeie de serviciu, povesteste Gheorghiu. A urmat o perioada de munca in Romania, Spania si Toronto. A mai ajuns in New York in toamna lui 2009, cand cei de la Y&R au decis intr-un final sa-l angajeze.

“Work hard and be nice to people”, e principala lectie pe care Mihnea Gheorghiu a invatat-o de cand lucreaza in Statele Unite. “Si ca e mai ok sa-ti ocupi timpul gandindu-te la cum sa faci ceva sa mearga decat sa ti-l ocupi fiind frustrat”.

Acolo vs. aici: Ce e diferit la agentiile din strainatate

O prima diferenta vizibila intre munca intr-o agentie de publicitate din Romania si una din strainatate e bugetul. “Aici daca ai un buget de 150.000 de dolari, lumea te intreaba «pai si ce vrei, sa o filmez pe telefon?». Asa ca da, exista bani. Asta nu inseamna ca lumea ii si arunca”, spune Mihnea Gheorghiu, care lucreaza pe conturi precum Land Rover, LG, Virgin Atlantic si pentru diferiti clienti din America Latina.

Si in Statele Unite clientii sunt greu de convins sa incerce ceva ce nu s-a mai facut. Dar acolo agentia lupta mai mult pentru idee, directorii de creatie sunt de partea copywriterilor, iar departamentul de productie se implica. “Vin cu solutii, cauta, au relatii, mai un var, mai ca ala mi-e dator. Fac lucrurile sa se intample”. Pe scurt, aceleasi probleme, moduri de rezolvare diferite.

Citeste si:

O alta diferenta importanta intre industria comunicarii din Romania si cea din strainatate e nivelul de pregatire si educatie al oamenilor, spune Ema Prisca, Creative Director la Kardumen Spania. Kardumen este un business pe modelul "fluid network", gestionat de trei consultanti de business si marketing care aduna, pe proiecte, alti experti. Se lucreaza in echipe multidisciplinare, cu experti de la Interbrand Spania, digital gurus din Africa de Sud, specialisti in inovatie din Mexic, designeri din Argentina si art directori din Bruxelles. Printre brandurile pe care lucreaza Ema Prisca se numara Borges, C33, cea mai audiata statie TV din Catalunia, Seat, Cordoniu si un brand de cava, “sampania spaniolilor”.

“Din ce am trait pana acum si data fiind specificitatea felului de a lucra aici, prin colaborare multidisciplinara, oamenii cu care vin in contact stapanesc foarte bine felia lor. N-am avut senzatia de amatoresc, pe care in Romania am simtit-o aproape zilnic. Lumea aici se educa permanent, citeste, tine pasul cu ce se intampla. Profesionistii pe care i-am intalnit aici investesc metodic in propria lor educatie. Bugetul lor pentru carti, conferinte si workshopuri e parte din cost of living”, adauga Ema Prisca.

In agentiile romanesti, Prisca spune ca a vazut multa autosuficienta si superficialitate – manageri de agentii care jucau rolul unor contabili, oameni de strategie care gestionau relatia cu clientul si creativi care faceau de toate: de la produs creativ, la vanzare, strategie si productie.

Fostul director de creatie al Graffiti BBDO critica si felul in care managerii agentiilor romanesti de publicitate au reactionat la criza economica – reducand adesea bugetul intern cu procentul cu care a scazut piata. “In afara de Headvertising, care si-a pus problema schimbarii structurale, ce vad intamplandu-se sunt taieri de salarii si de personal, negocieri sangeroase pe rebate-uri si anihilarea partenerilor: case de productii, fotografi, studiouri audio si post-productie, tipografii, prin conditii care-i sugruma”.

Cu toate acestea, Ema Prisca ia in considerare varianta intoarcerii in tara, daca ar fi sa creeze un "fluid network". Deocamdata spune ca ii e bine in Spania. Ii lipsesc, in schimb, discutiile cu cei de aici.

Si Iancu Barbarasa, pe picior de plecare, spune ca ii vor lipsi prietenii, familia si in special mersul la bunici, langa Baia Mare. Dar si bunataturi precum casul ardelelnesc si visinata.

Lui Mihnea Gheorghiu ii e dor sa fumeze la birou, dupa program (spre deosebire de New York, unde trebuie sa iasa la tigara pe scara de incendiu). Nu exclude nici el varianta intoarcerii. Spune ca vorbeste cu prietenii ramasi in tara, in publicitate.

“Sunt sigur ca toata lumea se chinuie sa faca lucrurile mai bine. Dar aud «mai rau de atat nu se poate» foarte des. Si ma intreb atunci de ce nu se risca mai mult”, spune el. “Si in NY, cele mai mari nume din industrie si-au dat demisia si si-au vazut de ale lor ori s-au mutat la agentii mici unde vor creste clienti mici pana vor deveni mari. Majoritatea Europei e la pamant. Se cumpara cantitate si nu calitate. Sau nu se mai cumpara nimic. Cand totul o sa revina la normal peste tot, vom spune ca nu ne putem compara noi cu astia din diverse motive. Ok. Dar acum, ca nimeni nu face nimic, poate avem mai multe sanse sa iesim in evidenta. Ce-avem de pierdut? Daca tot ne-am atras si asumat acest «mai rau nu se poate», macar sa facem ceva cu el”.