Cum se face publicitate in cel mai tanar stat din lume

Pe 7 februarie 2008, membrii agentiei Ogilvy Kosovo s-au adunat intr-o sedinta de brainstorming. Cautau idei pentru proiecte pe care sa le implementeze si apoi sa incerce sa le vanda clientilor – un model kosovar de business publicitar. Aveau scrise pe o tabla alba datele celor mai importante evenimente ale urmatoarelor luni, de la Valentine’s Day la Euro 2008. Valentine’s Day era peste doar sapte zile, nu mai aveau timp sa se apuce de nimic. Urmatoarea data de pe tabla era 17 februarie. Se zvonea ca atunci va fi proclamata independenta republicii Kosovo. Mai fusesera anuntate date, guvernul refuza sa le confirme, dar acum zvonurile erau tot mai puternice. 

Chiar daca mai erau doar zece zile, evenimentul nu putea fi ratat. Trebuiau sa faca ceva. Ceva mare. Gigantic. Semnificativ. Durabil. Dar ce? “Dupa jumatate de ora m-a lovit. «Newborn», asta era. Gasisem cuvantul perfect, care inglobeaza absolut totul: o tara noua, fragilitate. Ii trimiti lumii un mesaj – suntem nou-nascuti, va rugam sa aveti grija de noi. E un cuvant foarte puternic, e inteles de toata lumea deoarece este compus din doua cuvinte des intalnite, chiar si cei care nu vorbesc engleza fluent il vor intelege. Ca si cuvant, era extrem de puternic. Ne-am gandit ca daca il vom transpune intr-un mediu potrivit va fi de mare efect”, povesteste Ismaili entuziasmat. 

Initial s-au gandit la un banner urias, apoi la o pictura pe perete sau o sculptura din lemn. Insa “Newborn” trebuia sa ramana acolo pentru cel putin o suta de ani. Trebuia sa fie un mesaj puternic, pe care sa-l nu poti evita. Si, se gandea Ismaili pe atunci, trebuia sa le ofere jurnalistilor straini ceva de fotografiat, pentru ca marile ziare ale lumii sa nu mai ilustreze doar gunoaiele si copiii sarmani din Kosovo. “Newborn” trebuia sa apara pe prima pagina a celor mai mari ziare, a doua zi dupa proclamarea independentei Kosovo. Nu a fost asa. Monumentul a aparut doar pe prima pagina a The New York Times, spune Ismaili, usor dezamagit. Celelate ziare aveau poze cu el in interior. 

Au hotarat, deci, sa faca un monument din metal: noua tone de otel. Ismaili a mers la un atelier ca sa comande proiectul. Fierarul i-a spus ca poate sa-l termine in zece zile, dar ca vrea jumatate din bani pe loc. Costa, in total, 20.000 de euro. Se stia ca guvernul de la Pristina alocase un milion de euro pentru sarbatorirea Zilei Independentei si ca o parte din bani au fost deja cheltuiti. Dar nimeni nu ar fi dat 10.000 de euro pentru o simpla idee, fara nimic palpabil. 

“Eram dispus sa-mi investesc proprii bani in el. Dar in acel moment eram pe zero pentru ca aveam in derulare trei campanii pentru companiile din telecom, ne investiseram toti banii in ele si asteptam sa fim platiti. Toata tara era un dezastru, nimeni nu platea nimanui nimic. Am scos cheile de la masina si i le-am aruncat pe masa. Sa ia nenorocita de masina”.