Primii pasi
Cariera profesionala si-a inceput-o in urma cu 31 de ani in cadrul Edipresse, perioada in care ziarele incepeau sa fie realizate cu ajutorul calculatorului.“Sefii acelor vremuri considerau ca oamenii responsabili de layout pot fi foarte simplu si editori. Mi s-a oferit acest job, pe care l-am practicat timp de doi ani, timp in care am invatat multe, de la interviuri, analize politice, reportaje speciale. Am invatat in acelasi timp cum sa folosesc calculatorul, aveam cateva idei despre cum sa imbunatatesc grafica ziarelor. Sefii au remarcat ca eram interesat deopotriva de continut si text si aveam idei personale asupra modului in care trebuie prezentat grafic un ziar”, isi aminteste Stephane Carpentier (foto).
Dupa doi ani de zile i s-a propus sa lucreze in departamentul de dezvoltare, unde a inceput sa conceapa sau sa relanseze layout-uri ale unor ziare si reviste, sa imbunatateasca conceptul existent si sa pregateasca angajatii pentru a sti cum sa foloseasca acest concept.
“Aveam doar doua luni de experienta in crearea unui layout. Si mi s-a oferit responsabilitate asupra unei pagini din cotidianul pentru care lucram la acea vreme. Editorul sef mi-a spus ca pot sa o fac si sa o fac asa cum cred eu mai bine. Asa am facut, iar a doua zi in cadrul sedintei a aratat rezultatul muncii mele catalogand-o drept «revolutie» si ca aceasta pagina a fost realizata de un designer cu 2 luni de experienta. Am avut un suport fantastic”, spune Carpentier.
Cel care l-a influentat si si-a pus amprenta asupra evolutiei profesionale a fost un coleg din departamentul de dezvoltare al Edipresse.
“Am lucrat ulterior cu un grafician, care era la origine arhitect. Eram foarte apropiat de el. Avea o structura a gandirii extraordinara. Cand incepeam un proiect il construia ca pe o casa. Lucrul care m-a influentat foarte mult a fost acest mod deosebit de precis de a gandi. A fi arhitect este unul dintre cele mai bune traininguri pentru a deveni un grafician”, crede Stephane Carperntier.
Cea mai amuzanta experienta profesionala
Prima impresie despre presa scrisa romaneasca – “o televiziune in care renunti la culoare”. “La fel ca si tara aceasta, industria presei scrise s-a schimbat foarte mult de cand am venit aici. Prima senzatie la sosirea in Romania - am ajuns aici intr-o iarna - a fost ca intr-o televiziune in care renunti la culoare. Acum peisajul este mai colorat, avem o schimbare rapida si vizibila. Iar in cazul unor ziare este la fel”, considera Stephane Carpentier.De la sosirea in Romania, Carpentier a fost implicat in relansarea unor titluri precum Evenimentul Zilei, TV Mania, Unica si Libertatea.
Cea mai ‘amuzanta’ experienta profesionala a costituit-o relansarea Libertatea. “Nu este cea mai mare dezamagire profesionala, insa este probabil cea mai amuzanta. Este vorba de ultima zi inainte de relansarea Libertatea. Am simtit ceva ciudat si i-am spus acest lucru lui
Thomas Landolt, CEO-ul Ringier Romania la vremea respectiva. I-am spus ca angajatii nu sunt interesati de aceasta relansare, nici macar editorul sef. Ar fi trebuit sa fie stresati, incantati, nerabdatori, insa ei nu schitau nicio emotie. Si a doua zi, in ziua relansarii, toata echipa editoriala a demisionat. Ma aflam in fata unei situatii ciudate: aveam o relansare dar nu mai aveam echipa”, isi aminteste Carpentier.
In anul 2006, intreaga echipa editoriala condusa de Adrian Halpert a parasit Libertatea in favoarea Adevarul Holding.
In opinia lui Carpentier, actualul aspect al tabloidului Libertatea nu se aseamana cu nimic din ce isi propusese initial.
“Vroiam ca Libertatea sa fie un ziar mult mai prietenos, de ajutor pentru cititor. Personal, nu cred in ziarele de scandal. Poate au succes pentru o perioada. Ce am incercat sa fac la Libertatea a fost sa il fac mai usor de citit, mai usor de parcurs, o publicatie utila. Am avut insa foarte putin suport din partea angajatilor, nu au inteles sau nu au acceptat acest concept. Iar in momentul in care noul editor sef a inceput sa conduca acest ziar nu a respectat acest concept deloc si a mers in cu totul alta directie”, explica Stephane Carpentier.
Un proiect care ilustreaza ce a incercat sa realizeze la Libertatea este astazi publicatia Blick am Abend. La acest format Carpentier a lucrat aproximativ 4 luni de zile.
“Este un ziar gratuit, publicat la ora 4 dupa-amiaza, in zona germana a Elvetiei. Cu acest ziar am reusit sa fac ce nu am putut la Libertatea. Conceputul este prietenos, util pentru cititor, interesant sper, iar ultima pagina cuprinde stiri pozitive. Rezultatul a fost fantastic, de la 240.000 de cititori intr-un an de la relansare am castigat 66.000 de cititori in plus. A fost un semn ca acest concept functioneaza, cel putin in Elvetia”, spune Carpentier.
Dupa 11 ani petrecuti in cadrul trustului Ringier, Stephane Carpentier se reintoarce la Edipresse Elvetia, cu care a semnat un contract incepand din aceasta toamna.
“11 ani in Ringier. 19 ani in Edipresse. Cunosc doar aceste doua grupuri de presa. Pot sa va spun doar diferenta intre cele doua. La Edipresse am avut senzatia unei discipline si organizari mai bune, lucrurile erau planificate cu mult timp inainte. Era bine, insa aveai nevoie de mai mult timp pentru a finaliza proiectele. La Ringier am avut parte de mai mult «rock&roll», cu valente pozitive si negative in acelasi timp. Acest ritm de lucru poate fi stresant in unele momente, insa te poti misca mai repede si poti fi si mai creativ”, afirma Stephane Carpentier.
Un layout de exceptie nu poate sustine un continut slab
In opinia lui Carpentier, cea mai mare greseala pe care un art director o poate face este sa nu se implice in realizarea continutului publicatiei. “Daca accepta doar sa fie o veriga la finalul procesului, sa adune niste fotografii si text si sa le puna impreuna pe ultima 100 de metri nu isi fac meseria. Cred ca trebuie sa se impuna inca de la inceputul procesului”, declara Stephane Carpentier.
Un art director reprezinta primul cititor al unei publicatii. Astfel, acesta ar trebui sa verifice ca textul si titurile sunt usor de inteles si se afla in deplina concordanta cu imaginile.
“Cred ca un art director se afla oarecum pe aceeasi pozitie cu redactorul-sef. Trebuie sa ii ajute pe cititori sa inteleaga ce evenimente sunt importante si mai putin importante, sa ii faca pe cititori sa se simta mai inteligenti dupa ce termina de citit publicatia respectiva. De asemenea, cititorii ar trebuie sa se delecteze, sa se relaxeze in timp ce citesc. Trebuie sa-i ajute pe cititori sa aiba emotii”, sustine Carpentier.
Acesta considera ca foarte multe persoane, din peisajul media autohton, au titlul de art directori insa, in opinia sa, sunt doar graphic designeri.
“Sunt cei care pot sa incropeasca repede o pagina si sa o trimita in timp spre printare. Pentru mine acestia nu sunt art directori. Un art director trebuie sa fie cu adevarat implicat in continut, trebuie sa participe la alegerea articolelor si a unghiului de abordare, trebuie sa relationeze foarte bine cu editorul foto. Layout-ul este partea usoara a unui proces editorial complex”, spune Carpentier.
Potrivit acestuia, layout-ul unei publicatii trebuie schimbat cat mai des, ziarul si revista aflandu-se in competitie cu televiziunea sau publicitatea, care aduc in mod constant cele mai noi tendinte.
“Aceasta confruntare invechita intre text si imagine pe prima pagina a unui ziar sau coperta unei reviste m-a indispus tot timpul, intrucat pentru mine fotografie reprezinta continut, textul este continut. Ar trebui sa folosim text, infografice, testimoniale, fotografii. Cred ca cititorii sunt mai putin conservatori decat cei care realizeaza publicatii”, afirma Carpentier.
Continutul este principalul element responsabil de popularitatea unei publicatii.
“E vorba de povestile spuse, unghiul de abordare si abia apoi modul in care este prezentat, calitatea imaginilor, contintul vizual, infograficile. Nu cred ca un layout de exceptie poate sustine un continut editorial slab. Doar daca are fotografii fantastice, fotografii ale zilei”, crede Stephane Carpentier.
In ceea ce priveste publicatiile romanesti, Business Standard, Gazeta Sporturilor si Adevarul sunt titluri cu o grafica buna, in opinia lui Carpentier. La nivel international, publicatii reusite din punct de vedere grafic pot fi observate in tari precum Spania, Marea Britanie, America de Sud si Rusia.
“Imi plac parti din diferite publicatii. Nu pot sa spun ca exista una care are toate piesele unui puzzle. In Australia revistele culturale sau de moda sunt fantastice, in Japonia exista o cultura a design-ului de publicatii, in China sunt publicatii invechite, Spania este interesanta”, conchide Stephane Carpentier.
