9 Iunie 2011

Ce cauta in Romania cel mai mare publisher international de stiinta si tehnologie



Springer, cel mai mare publisher international de carti de stiinta, tehnologie si medicina, care detine si peste 2000 de jurnale specializate in intreaga lume, a incheiat o intelegere cu reprezentantii Academiei Romane pentru publicarea de carti si articole ale cercetatorilor, economistilor si profesorilor romani. Ce vrea sa gaseasca Springer in Romania, cititi intr-un interviu acordat Wall-Street.ro de catre Nicholas Philipson, Executive Editor Springer – US, New York Business & Economics.

Wall-Street: Cum a inceput parteneriatul intre Springer si Academia Romana si ce presupune el?

Nicholas Philipson: Sa oferim un context: eu sunt directorul editorial al Springer pentru business, economie si statistica in Statele Unite, dar suntem o companie globala si lucrez cu Andrew Thomas (scriitor american si profesor la Universitatea Emanuel din Oradea - n.r.) de multi ani pe o varietate de proiecte. Andrew a studiat si a predat aici in Romania, a creat niste conexiuni pentru ca eu sa vin si sa ma intalnesc cu membri ai Academiei si ai altor organizatii din Bucuresti unde au loc cercetari interesante, pentru a explora oportunitati de publishing.

Noi, la Springer, cautam mereu sa publicam lucrari de cercetare din intreaga lume, si in particular ne concentram acum pe pietele in curs de dezvoltare, pentru a nu ne limita operatiunile la Europa de Vest, Statele Unite si Japonia, locurile traditionale, ci sa imbratisam intreaga comunitate globala de cercetare. Sunt multi oameni aici care sunt interesati sa publice, iar noi suntem interesati sa publicam ce au ei de oferit.

Deocamdata am facut introducerile, am pornit conversatiile pentru a incepe sa exploram posibilitatile de a realiza o colaborare/cooperare.

Wall-Street: Ati avut proiecte pe piata romaneasca pana acum?

Nicholas Philipson: Pe partea de distributie, cartile si jurnalele noastre sunt distribuite in format electronic in intreaga lume si ma bucur sa aud ca institutii precum cea pe care am vizitat-o au acces la continutul nostru. De cealalta parte, incercam sa dezvoltam mai multe oportunitati de publishing. Am facut niste research ca sa aflu ca de fapt exista o istorie lunga a autorilor romani care publica cu Springer, nu neaparat intr-o maniera organizata, dar prin gasirea jurnalelor potrivite si a oportunitatilor pentru publicarea de carti. Deci exista deja un istoric si ne dorim sa dezvoltam asta intr-un mod mai organizat.

Wall-Street: Care sunt domeniile de care sunteti interesati, in mod particular?

Nicholas Philipson: Interesul meu specific e legat de business, economie si statistica. Springer, in general, publica in toate ariile stiintei. Singurele arii in care nu publicam sunt istoria, artele si literatura. Daca ne referim la business si economie, in ultima perioada apar teme care se imbina, mai putin previzibile. Oameni din domenii diferite lucreaza impreuna. Unele dintre temele pe care le intalnim sunt, de exemplu, managementul cunostintelor, antreprenoriat, extinderea businessului si impactul asupra dezvoltarii economice, probleme precum securitatea in transporturi, care reuneste multe domenii, inclusiv operatiuni, transporturi, business, politici internationale – toate astea sunt implicate intr-un tema ca acesta. De asemenea, vedem multe posibilitati in zone precum mediu si energie.

Wall-Street: Ati gasit profesori, oameni de stiinta sau analisti romani care vor publica la Springer in viitorul apropiat?

Nicholas Philipson: Am cunoscut multi oameni, voi tine legatura cu ei. De asemenea, ne-am uitat la o lista de autori romani care au publicat la Springer si cred ca avem acum mai multe oportunitati de a fi proactivi si de a lucra cu colegii mei sa identificam cativa si sa ii incurajam sa publice mai mult. In intalnirea de acum nu am cautat neaparat autori individuali, ci mai degraba sa dezvoltam relatii generale cu institutiile si organizatiile impreuna cu care vom putea explora ulterior proiecte mai specifice.

Wall-Street: Ce fel de valoare adaugata poate aduce Romania pentru Springer, care nu poate fi obtinuta dintr-o alta piata?

Nicholas Philipson: Cred ca e vorba despre dinamicile Romaniei, ca o economie in perioada de post-tranzitie, care devine mai integrata in Uniunea Europeana si in economia globala. Sunt multi oameni aici care inca nu au descoperit cate oportunitati au de a publica pentru o piata globala, nu numai pentru Romania. Am vazut ca Romania are un mediu academic foarte vibrant, trece prin multe schimbari foarte rapid, sunt presiuni din diferite directii, ceea ce din perspectiva noastra creeaza multe posibilitati pentru cercetari interesante si publicatii. Cred ca unele dinamici de aici sunt unice, dar de asemenea sunt reprezentative pentru alte tari care intra rapid in piata globala.

Wall-Street: Care sunt etapele prin care trece un autor care vrea sa fie publicat de catre Springer?

Nicholas Philipson: In esenta, acelasi proces se aplica peste tot. Pe zona de jurnale, daca cineva vrea sa publice un articol trebuie sa ne acceseze site-ul, jurnalul in care sunt interesati sa publice si vor gasi acolo toate instructiunile si informatiile. Isi trimit articolul online.

Wall-Street: Trebuie sa treaca de niste editori?

Nicholas Philipson: Da. Fiecare jurnal are un redactor-sef, iar multe dintre ele au editori asociati care sunt specializati in subiecte specifice, de asemenea un board editorial si un board de critici. Este un proces foarte riguros, multe jurnale au rate de rejectie de 50 pana la 90% - articolele pe care le primesc si pe care nu le vor publica. In multe cazuri, editorul va lua o decizie rapida sa nu il publice, de obicei bazata pe faptul ca nu se potriveste perfect cu agenda editoriala a jurnalului sau pentru ca nu simt ca articolul are suficient merit academic. Daca trece de primul proces, va ajunge la expertii in domenii, iar apoi poate trece prin doua sau trei randuri de verificari si actualizari. Daca trece de toate acestea si este acceptat, se intra foarte repede in productie, iar articolul va aparea online inainte de aparitia editiei printate a jurnalului.

In cazul cartilor fiecare proiect e independent, un autor sau un editor al unei carti pregateste o propunere pe care cineva ca mine o evalueaza. Uneori o vom trimite unor specialisti, iar alteori vom lua pur si simplu decizia intern, pe baza temei si autorului. Daca ni se pare ca e un studiu interesant pe care trebuie sa il publicam, in scurt timp vom face un contract si o vom publica.

Vorbeam astazi despre posibilitatea de a crea niste parteneriate – experti locali care lucreaza la universitate si care vor face acest prim rand de evaluari. Vom intelege de la inceput ca daca proiectele sunt recomandate de acest board din Romania, atunci vom putea sa le publicam direct.

Wall-Street: Boardul va fi din cadrul universitatii din Oradea?

Nicholas Philipson: Nu, Academia Romana.

Wall-Street: Este distributia aceeasi pentru toate titlurile?

Nicholas Philipson: Suntem foarte entuziasmati de SpringerLink, platforma noastra electronica. Toate cartile si jurnalele noastre sunt produse in format electronic. Avem in jur de 2200 de jurnale despre toate domeniile stiintei si publicam peste 6000 de carti in fiecare an. In acest moment avem peste 45.000 de carti disponibile pe aceasta platforma. In general, modelul nostru este sa abordam biblioteci si institutii cu aceasta platforma, sa le vindem produsele noastre. Colaboram cu circa 200 de biblioteci de cercetare in toata lumea care iau, in principiu, tot ce publicam. Vom sti ca aproape in orice situatie exista aceste 200 de universitati si institutii care vor lua toate cartile si jurnalele noastre.

De asemenea, vindem in pachete: avem de exemplu pachete de business si economie, de stiinte sociale, de biologie, chimie, fizica, IT. O scoala de business nu va fi interesata de ce publicam in domeniul biologiei moleculare, ci de o colectie de publicatii din domeniul de business si economie. Practic, vindem aceste pachete online si odata ce acestea sunt in biblioteca, orice profesor sau cercetator are acces la ele, le poate descarca pe propriul calculator sau dispozitiv mobil pentru a le accesa oricand.

Avem de asemenea si publicatii tiparite, in special carti. In acest moment, un mare procent din ele, peste 90%, sunt pe sistemul “print on demand”. Primim o comanda de la un individ, o librarie, o biblioteca, pentru un exemplar tiparit. Comanda merge direct la tipografie, care va tipari acel exemplar si il va distribui direct.

Wall-Street: Deci cartile sunt tiparite doar la cerere.

Nicholas Philipson: Da. In acest moment avem 45.000 de titluri, vom digitaliza alte 80.000 de carti mai vechi, de pana in secolul 19. Cream o arhiva, iar oamenii au posibilitatea de a avea acces la carti care altfel nu ar fi deloc disponibile.

De asemenea, indivizii pot accesa materiale online prin programul nostru pay-per-view, care costa in jur de 30 de euro pentru un articol sau un capitol dintr-o carte. Nu e ieftin, dar e o forma prin care oamenii pot accesa continutul nostru. Cele mai multe dintre cartile noastre sunt disponibile si pentru Kindle, pe Amazon.com sau alte canale de distributie.

Wall-Street: Cum a evoluat cererea pentru cartile tiparite? E in scadere?

Nicholas Philipson: E in scadere cu siguranta. In special in domeniul nostru, in cercetarea academica, am observat o adoptie foarte rapida a sistemelor electronice. Pentru noi, asta a insemnat un salt foarte mare. In urma cu aproximativ doi ani, managementul nostru a prezentat noua filozofie a companiei: digitalul pe primul loc, tiparul pe al doilea. Am crezut ca va fi o tranzitie dificila, insa s-a dovedit a fi foarte usor. Am observat ca cea mai mare parte a cercetatorilor si a studentilor prefera sa aiba acces online. A putea sa treci de la o cautare pe Google direct la cartile si articolele noastre este foarte important, nu trebuie sa astepti ca ceva sa fie tiparit si apoi trimis sau sa mergi intr-o librarie si sa speri ca e acolo.

Costurile sunt mult mai mici, ceea ce a fost foarte benefic pentru noi, ca business.

Wall-Street: Cum afecteaza trecerea la digital veniturile companiei?

Nicholas Philipson: Bineinteles, toata lumea a fost afectata in 2008 si 2009, dar in 2010 cifra de afaceri a crescut peste asteptari (de la 859 mil. euro in 2009, la 866 mil. euro in 2010 – n.r.). A fost un an surprinzator de bun. Si cred ca o mare parte se datoreaza acestei tranzitii. Este cu siguranta mai profitabil pentru ca e mult mai ieftin sa distribui ceva in format electronic decat sa tiparesti pe hartie, iar apoi sa trimiti carti pe vapor.



Citeste si