Mai e loc pentru jucatori noi?
Oferta ce include Sport.ro, gspTV 1,2 si 3, Eurosport 1 si 2, Telesport, DigiSport, DigiSport+, Sport1, Sport Klub, Boom Sport One & Two, s-ar putea inca largi, considera managerii posturilor sportive. “Si cand am venit noi ni s-a spus ca e prea aglomerat. Dar noi am venit cu niste campionate pe care altii n-au avut bani sa le cumpere. Poate maine mai apare inca una si nu se calca nimeni pe bataturi. E ca si la canalele de muzica: unele s-au pozitionat pe muzica clasica, altele pe disco. Telespectatorul alege ce vrea”, considera Teo Avramescu.
Unele dintre posturile deja lansate au un plan de business destul de curajos, pe care s-ar putea sa nu-l indeplineasca, dat fiind ca televiziunea implica, in general, costuri uriase, spune Vlad Enachescu. “Televiziunea sportiva nu e un business in care sa investesti azi si sa culegi bani maine. Trebuie sa-i dai fiecarui jucator in parte perioada de gratie pentru ca investitiile pe care le-a facut sa dea roade. Fiecare, insa, trebuie sa aiba un plan – de unde a plecat si unde vrea sa ajunga”.
Una dintre strategiile gresite adoptate de televiziunile de sport a fost cumpararea de drepturi de autor pentru competitii pe o perioada scurta de timp, atat cat sa le asigure locul in grila de programe pe termen lung, chiar si dupa incheierea acestor drepturi, potrivit Andei Manza de la Sport1. Aceasta strategie a conturat peisajul unei piete aglomerate, dar cu continut de slaba calitate.
“In general, toata piata TV din Romania este aglomerata si exista putine puncte de diferentiere intre posturile TV din aceeasi categorie. Audienta inregistrata de fiecare post TV (care este influentata direct de calitatea programelor transmise si este proportionala si cu acoperirea tehnica in retelele de cablu) face in acest moment diferentierea in piata”, completeaza Nicu Laita.
“In toata aceasta nebunie, la un moment dat era posibil sa ajungem la cinci televiziuni sportive, dar niciuna cu fotbal, cu fotbalul care conteaza adica. E totusi putin probabil ca potul sa fie «umflat» de un nou-venit”, conchide Iulian Comanescu. “Probabil ca in cele din urma cineva va face bani din meciuri”.
Unele dintre posturile deja lansate au un plan de business destul de curajos, pe care s-ar putea sa nu-l indeplineasca, dat fiind ca televiziunea implica, in general, costuri uriase, spune Vlad Enachescu. “Televiziunea sportiva nu e un business in care sa investesti azi si sa culegi bani maine. Trebuie sa-i dai fiecarui jucator in parte perioada de gratie pentru ca investitiile pe care le-a facut sa dea roade. Fiecare, insa, trebuie sa aiba un plan – de unde a plecat si unde vrea sa ajunga”.
Una dintre strategiile gresite adoptate de televiziunile de sport a fost cumpararea de drepturi de autor pentru competitii pe o perioada scurta de timp, atat cat sa le asigure locul in grila de programe pe termen lung, chiar si dupa incheierea acestor drepturi, potrivit Andei Manza de la Sport1. Aceasta strategie a conturat peisajul unei piete aglomerate, dar cu continut de slaba calitate.
“In general, toata piata TV din Romania este aglomerata si exista putine puncte de diferentiere intre posturile TV din aceeasi categorie. Audienta inregistrata de fiecare post TV (care este influentata direct de calitatea programelor transmise si este proportionala si cu acoperirea tehnica in retelele de cablu) face in acest moment diferentierea in piata”, completeaza Nicu Laita.
“In toata aceasta nebunie, la un moment dat era posibil sa ajungem la cinci televiziuni sportive, dar niciuna cu fotbal, cu fotbalul care conteaza adica. E totusi putin probabil ca potul sa fie «umflat» de un nou-venit”, conchide Iulian Comanescu. “Probabil ca in cele din urma cineva va face bani din meciuri”.